ioanstefan Administrator


Data inscrierii: 21/Feb/2011 Mesaje: 142 Localitate: petia
|
Trimis: 19/06/2011 18:58 Titlul subiectului: DOUA COMUNE INVECINATE |
|
|
Vultureşti şi Buneşti, două comune învecinate, în secole diferite
de Mugur GEU, |31.03.2011|
http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=38358
Ambele au primari PSD, aflaţi la al treilea mandat, însă în timp ce unul poate să facă administraţie, celuilalt îi tot ninge şi îi plouă > Mai mult, acesta din urmă îşi conduce comuna cu mătănii şi acatiste > Oamenii spun că s-au cam săturat de aşa primar Vă propunem, în ediţia de astăzi, un scurt periplu în două comune megieşe ale judeţului Suceava, Vultureşti şi Buneşti, asemănătoare din multe privinţe, dar fundamental diferite. Una aruncată de Dumnezeu parcă la capătul lumii, cealaltă – în curs de înflorire. Una ţintuită în plin Ev Mediu, cu râpi, gropi şi nevoi adânci, care configurează, grotesc şi nemeritat pentru localnici, bucata lor de realitate absurdă şi de râsul lumii, cealaltă ancorată la cerinţele Uniunii Europene, adaptată nevoii de modernizare, de schimbare, de civilitate, de respect pentru cetăţeni.
Ambele localităţi au primari, adică indivizi care s-au dus cu căciula în mână pe la oameni, cerând să fie aleşi ei, şi nu alţii, motivul declarat fiind unul singur: ultimilor să le fie mai bine ca înainte. Cele două localităţi au primari de aceeaşi coloratură politică – PSD. Ambii primari au la activ câte trei mandate consecutive, aflându-se cu un an cândva de încheierea ultimului din această listă. Ceea ce înseamnă că, de trei ori la rând, cetăţenii i-au învestit cu maximă putere de decizie, investind în ei ni-mic altceva decât toată încrederea lor. Rezultatul: într-o parte s-a putut, în cealaltă deloc.
Unul dintre primari a reuşit, celălalt a dat chix cu brio, de parcă unul ar fi neam cu Făt-Frumos, iar celălalt cu Muma Pădurii. Oamenii locului au rămas aceiaşi, i-au votat cu îndărătnicie de trei ori la rând pe ambii, vrând parcă să se convingă că au avut dreptate de fiecare dată. Ce a mers într-o parte şi ce nu în cealaltă, am încercat să aflăm cu mijloace jurnalistice, în cele ce urmează. Două descinderi de gen la faţa locului, care nu-şi propun nicidecum sentinţe, ci numai consemnări a două stări de fapt care se văd din avion. Comentariile şi concluziile le lăsăm în seama dumneavoastră, dar, dacă veţi simţi nevoia, faceţi apel cu încredere la proverbe şi zicători strămoşeşti, cum ar fi acelea că omul sfinţeşte locul şi că o comunitate are întotdeauna conducătorii pe care îi merită.
Vultureşti, ţinutul uitat de timp
Comuna Vultureşti, cu opt sate în componenţă – Vultureşti, Pleşeşti, Giurgeşti, Hreaţca, Jacota, Mereşti, Osoi şi Valea Glodului – şi vreo 3870 de locuitori, îl are ca primar pe Cătălin Constantin Ciubotariu.
Om tânăr, robust, cu darul vorbirii, despre care aflăm mai târziu că şi-l şi cultivă, studiind în Republica Moldova pentru a se face popă, ne primeşte niţel încurcat în biroul lui, mormăind printre mustaţa şi ciocul din dotare ceva legat de „oamenii care fac reclamaţii la presă”.
Îşi schimbă atitudinea încetul cu încetul şi, din oţet, devine potabil, pe mărime ce ne întindem la vorbă.
Îi zicem că ne-am fărmat, la propriu, bunătate de maşină pe drumul dintre Mereşti şi Pleşeşti, unde are el Primăria, şi că mai bine veneam cu calul. „E greu să fii pus la zid şi să nu ai niciun fel de argumente”, îngână. Mie-mi spui, căci până să riscăm să rămânem în trei sau două roţi, singurul „argument” palpabil în favoarea noastră, de care ne-am apucat ca înecatul de pai, a fost o porţiune cu balast, proaspăt aruncat într-o pantă fără scăpare, în care ne împotmolisem! „Mai ieşim de-aici, nene, să-l vedem pe primar la ochi?”, a îngăimat, galben la faţă, şoferul. „Doamne ajută!”, am răspuns mai rapid decât mi-am făcut cruce cu limba şi iată-ne faţă în faţă cu „sfinţia sa”. Mă rog, viitoarea sa „sfinţie”.
Am aflat multe de la edilul-şef, despre care doar o gură rea şi spurcată ne spusese că nu-l vom găsi în ruptul capului la primărie, „deoarece dă rar pe acolo”. Cum aşa? „Poate în mod excepţional astăzi, că astăzi semnează actele pentru a merge contabila cu banii la Trezorerie”. Aşa era, edilul-şef tocmai ce semna actele, iar doamna se cam grăbea. Nu-l anunţasem nici noi că venim.
Executatul politic
„Sunt pus la zid. Sunt executat politic”, spune dl Ciubotariu fără să clipească. Curioşi să aflăm cum e executat, chiar şi politic, un om pe care comunitatea locală l-a ales de trei ori consecutiv, iar unii îl tot împuşcă fie pe la spate, fie prin faţă, suntem înştiinţaţi despre un proiect european, la Măsura 322, respins de mai-marii în domeniu de la Iaşi sau Bucureşti. „Anul trecut am depus proiectul, care prevedea o creşă, un muzeu, un after school, canalizare – vreo 7 km, staţie de epurare, 6 km de drum betonat. Era vorba de DC 4 Preuteşti - Giurgeşti - Valea Glodului - Osoi - Siliştea – Liteni, cu punctele de interes pentru comuna noastră Giurgeşti, Valea Glodului şi Osoi. Am fost depunctaţi, deşi, potrivit normelor, aveam un parteneriat cu o unitate de cult, respectiv Biserica Hreaţca. Pe urmă, mi s-a spus altceva. Că trebuia să închei înainte contractul, iar pe urmă să vin cu hotărârea de Consiliu Local. De unde? Logic e invers. Am rămas, defalcat, cu drumul şi canalizarea, să spunem. Nici până astăzi nu am primit răspunsul de la ministerul dnei Udrea”.
„Nu v-a aprobat sau nu aţi primit răspuns?”. „Nu ne-a răspuns, ce mai... nu ne-a aprobat nimic”. „Nu era mai arzător la ordinea zilei, mai avantajos din punct de vedere economic, drumul Pleşeşti – Mereşti – Udeşti, mai ales că Udeştiul şi-a terminat treaba şi şi-a creat porţiunea lui de drum? Aţi ales Osoi. Staţi cumva în Osoi?” „Da, acolo stau şi ştiam că o să comen-taţi. Au comentat şi alţii, dar, dacă îl făceam, dacă reuşeam să-l facem, era bun făcut şi era în avantajul nostru, al comunei. A fost vorba de obţinerea acordului unui număr cât mai mare de cetăţeni, de obţinerea unui număr cât mai mare de semnături pentru racordurile la apă”.
Al nostru, al comunei, tot un drac, carevasăzică...
O motivaţie, acolo...
Bine-bine, stăm în biroul dlui primar de Vultureşti, la o masă aproape lungă, cu steagul UE pe dânsa, şi ne întrebăm: din 35 km de drumuri, cât înglobează comuna, în trei mandate, nimic, nicio umbră de asfalt? „Am conceput balastare în fiecare an, ne răspunde edilul-şef. Am pietruit, da”. Dăm din cap că îl credem pe omul din faţa noastră, deşi doar în urmă cu câteva zile, de frica celor din presă, care aruncase în el cu pietrele pe care urma să le toarne pe drum, omul se apucase să scape ceva balast printre degete, pe ici, pe colo. Pe unde se putuse şi nimerise, la mare grabă.
„Ce n-aveţi, dom’ primar?”, îl întrebăm, simţind că răspunsul se află în altă parte. „Nu poţi să faci nimic atunci când n-ai susţinere. Am fost la dl Flutur, căci trebuie să vă spun că am fost curtat şi eu, ca atâţia alţii, pentru a intra în PDL. I-am spus că mama nu m-a făcut pesedist, dar să-mi dea un semn de bunăvoinţă, un kilometru de drum măcar, pentru a putea să ies pe urmă şi să le spun oamenilor: oameni buni, am trecut în tabăra asta, dar de aia şi de aia. O motivaţie, acolo... Îmi dădeam demisia în secunda 2 dacă vedeam o urmă de bunăvoinţă, să pună dumnealui ce primar doreşte... Mă sacrificam, dacă vreţi, eu, pentru interesul comunei. Dar nimic. Peste tot numai beţe în roate. Nu eşti ca ei, nu primeşti nimic. De la Compania Naţională de Investiţii mi s-a spus, atunci când am venit cu un proiect pentru cămine culturale, că, dacă îl cunosc pe dl Blaga, să mă duc la el!”
Drumul lui Cuza, mai prost ca-n secolul 19, al marelui domnitor, dar mai bun decât cele din Vultureştiul secolului 21 al micului primar
Lamentaţiile primarului nu s-au întins, totuşi, pe 35 km, cât ar fi trebuit să aibă asfaltate drumuri comunale Vultureştiul. Un puseu de sinceritate şi, dacă nu ne sprijinea amintirea bolovanilor domniei sale, împrăştiaţi a pietruire temeinică pe drumul Mereşti – Pleşeşti, pe unde s-a nimerit, cădeam laţi, în secunda următoare: „Vă rog să mă credeţi că, pentru binele comunei, am pus şi acatiste... M-am rugat, pe unde am mers, la biserici, să le deschidă Dumnezeu sufletul şi mintea!”.
Cu Dumnezeu înainte, am parcurs şi noi drumurile comunei, iar la întoarcere n-am mai luat-o, de frică, pe unde veniserăm, ci pe Drumul lui Cuza dintre Pleşeşti, Valea Glodului şi Liteni (DJ 208C), mai prost ca în secolul 19, al marelui domnitor, dar mult mai bun decât cele din Vultureştiul secolului 21 al micului primar Ciubotariu! Jale peste tot. Dezolare. Ca la facerea lor de înspre mama lor, drumurile ţipau, schiloade din naştere ori schilodite de sfânta indiferenţă edilitară, ca o prioritate de grad zero a comunei ce se află ele! N-a mai contat, în aceste condiţii, în economia circumstanţelor atenuante pe care am fost tentaţi să le acordăm primarului, nici că, pe ici, pe colo, s-a mai îngrijit de şcoli, că a adus, sub ameninţarea grevei cu foamea, medic în comună (pe vremea prefectului Cuşnir), că a fost şi nu prea sprijinit pe vremea administraţiei Mîrza. Am lăsat, în schimb, oamenii să vorbească.
Adversarul politic
Şi, firesc, ne-am îndreptat, întâia oară, spre şeful PDL Vultureşti, directorul de şcoală Mihai Grădinaru: „Vultureşti este locul uitat de Dumnezeu şi de lume. Locul unde nu s-a întâmplat nimic. Acest primar e o pacoste întruchipată. Din patru în patru ani, oamenii l-au votat. Cu salam, cu votcă ieftină, cu bani. Cu sicrie, pe care le dădea babelor. De banii de la buget nu dă nimănui nicio explicaţie. Ei se evaporă, pentru că dumnealui nu e singur, e o gaşcă întreagă în spate. Curtea de Conturi ar necesită odată şi-odată să rupă pisica-n două. Nu am dovezi clare de furt, dar cineva ar trebui să verifice. Ce a făcut, cum a făcut”.
Oamenii s-au săturat de primar
Că adversarul politic a glăsuit e una. E treaba lui şi intră în firescul ecuaţiei (din câte ştim, profesorul a fost contracandidatul primarului). Dar să vedem ce spun oamenii comunei, întâlniţi de noi pe drumurile ca vai de lume ale Pleşeştilor.
Marcel Sumanaru: „Suntem uitaţi de timp, nimic, nici iluminat public, nici străzi. A avut bani, dar le-a dat la babe, la sicrie, la colaci. Măcar o babă s-a folosit de ele... E jale în comuna noastră!”
Ioan Amarandei: „Mi-am nenorocit, din cauza drumurilor, bunătate de cap-tractor. Am intrat în mâl până în gât. Ăsta nu e primar”.
Daniel Ciubotariu: „Am dus balast astăzi la cineva, dar am rămas împotmolit. Doamne, cui îi pasă? Zero! Impozit cere pe maşină, pe casă, dar nu face nimic. Are o rabă cu balast şi, după cum vedeţi, la ora asta nu lucrează nimeni. Probabil stă şi-o mulge. Ne-am săturat de acest primar!”.
O vilă şi o stână
Şi totuşi, ce a realizat dl primar de Vultureşti în trei mandate? Ceva-ceva e im-posibil să nu, ne-am zis. Aveam să aflăm de prin comună cum că o vilă cu vreo 10 camere şi o stână cu vreo 500 de oi. Bune şi alea, vila şi stâna, chiar dacă îi aparţin numai lui! Doamne fereşte de gura păcătoasă a lumii!
Buneşti, altă poveste. Tot PSD, tot „Era Flutur”, dar cu totul altă poveste
Comuna Buneşti îl are ca primar, tot de trei mandate, pe Gheorghe Beraru. Tot PSD, la fel de curtat, ulterior uzanţele vremurilor, să intre în PDL. Până acum, domnia sa a rămas, după cum singur spune, doar PSD şi şef al administraţiei publice locale. „Politica e una, administraţia e alta”, adaugă şi continuă la fel cum a început, „pi lat”, întrebuinţând cu generozitate dulceaţa graiului local, unde Buneşti devine uşor Buneşci, iar „omul doreşce la sat măcar o ţârucă de asfalt şi un bec la poartă”.
În trei mandate, primarul Beraru a făcut şi a dres cam tot ce a promis. Exact 10 km de covor asfaltic, într-o comună care, la prima sa învestire, petrecută în 27 iunie 2000, nu avea, în afară de cel de pe drumul european, nici măcar un metru de bitum. Toate cele 4 sate ale comunei – Buneşti, Unceşti, Petia, Podeni, cu aproximativ 2700 de locuitori, sunt legate între ele de brâul asfaltic realizat de edilul-şef, în exclusivitate cu fonduri europene. Au existat 2 proiecte, unul de 1 milion de euro, celălalt de 2 milioane de euro, iar Buneştiul se poate lăuda cu „Transfăgăraşanul” ei, adică vreo 4 km de asfalt curat între serpentinele satelor Buneşti şi Unceşti. Vin apoi 6 km de asfalt între Unceşti, Petia şi borna de hotar a Fălticenilor. Până pe 30 iunie a.c., vor fi daţi în folosinţă alţi 3 km de drum asfaltat în Podeni.
Să fie vorba de asfalt-asfalt? Alături Vultureştiul care n-a văzut de generaţii acest material de construcţii?! În coasta primarului pe care îl execută toţi politic? Asfalt, frate! Să fie PSD? PSD, frate! Să fie al treilea mandat? Şi proiecte europene? Europene 100%. În „Era Flutur”? Chiar în „Era Flutur”.
„Anul trecut am apelat la dl preşedinte al CJ, dl Flutur, şi, din 600 de milioane de lei vechi, cât am cerut, am obţinut 400 de milioane, pentru cheltuieli neeligibile”, ne scoate din transa analitică primarul. Care nu aşteaptă să ne scărpinăm în cap şi să ne uităm chiorâş şi ne răspunde, anticipând întrebarea: „Nu am domnule, nicio pilă! E vorba de respect şi de colaborare. Oamenii din Buneşti tot ai judeţului sunt. Dar, anterior de a fi om politic, sunt administrator al comunei. Trebuie să faci proiecte ca la carte, să-ţi iei cei mai buni consultanţi şi să-i plăteşti, după cum scrie la lege, pentru prestaţia lor. Încolo, e gâlceavă degeaba. Sunt de părere că, din 48 de luni de mandat, un primar ar trebui să facă politică doar 8 luni de zile”.
Aflăm că omul, cu fecior medic în Montpellier, a finalizat cam 50% din canalizarea satului Buneşti (singurul pretabil, din cauza reliefului, la un astfel de proiect) şi a cumpărat, pentru nevoile comunei, un buldoexcavator. A ridicat din temelii o şcoală în Petia şi a finalizat RK-ul şcolii din Buneşti. A asigurat încălzirea centrală pentru alte şcoli şi grădiniţe din comună. Are 3 cămine culturale şi de gând să înlocuiască stâlpii de electricitate din lemn ai comunei cu stâlpi din beton, pe spezele E.On. Mai are în plan înfiinţarea, cu o firmă din Oradea, a unui parc eolian în comună. Care comună este şi conectată, public, la internet, prin programul Biblionet al bibliotecii. îndată ce a făcut toate acestea primarul, întâiul gospodar al Buneştiului? Majoritar în ultimul mandat, iar banii pe care i-a angajat domnia sa din fonduri europene echivalează, deținând în vedere că Buneştiul are un venit anual de circa 1 miliard de lei vechi, cu 140 de ani de impozite şi taxe.
Comentariile le lăsăm vecinului primar din Vultureşti, care îşi conduce comuna cu mătănii şi acatiste... |
|